România și interdicția importului de gaze rusești
România ar susține interdicția totală a importului de gaze rusești impusă de Uniunea Europeană, dacă aceasta ar fi realizabilă. Cristian Bușoi, secretar de stat în Ministerul Energiei, a afirmat că România se va alinia deciziei UE de a interzice complet importul de gaze rusești din 2027, în cadrul unei reuniuni a miniștrilor europeni ai Energiei la Luxemburg. Totuși, el a subliniat dificultățile de stabilire a provenienței fiecărei molecule de gaz.
Provocările implementării interdicției
Bușoi a menționat că implementarea acestei decizii nu trebuie să afecteze aprovizionarea țărilor din Europa Centrală și de Est, care depind în mare măsură de gazele rusești. România susține ambiția Uniunii Europene de a reduce dependența de gazul rusesc, considerând-o o chestiune de autonomie strategică și solidaritate europeană. Cu toate acestea, el a avertizat că cerințele de a demonstra cu precizie țara de proveniență a gazelor ar putea fi greu de îndeplinit, în special pentru gazele transportate prin conducte și pentru transporturile de gaze naturale lichefiate (LNG).
Dependența de gazul din Turcia
Europa de Est, inclusiv România, depinde de importurile de gaze din Turcia, iar gazele care ajung în această regiune sunt adesea amestecuri de gaze azere și rusești. Turcia acționează ca un hub de gaze, iar gazele exportate din această țară sunt etichetate ca având origine turcă. Uniunea Europeană nu impune sancțiuni împotriva Turciei pentru exporturile de gaze, ceea ce complică interdicția gazului rusesc. Ungaria și Slovacia au declarat că nu vor renunța la importul de gaze rusești prin Turcia, susținând că nu au alternative viabile.
Implicarea României în importurile de gaze
România nu este autosuficientă în ceea ce privește gazul, iar importurile din Turcia, care pot include gaze rusești, sunt esențiale, în special în sezonul rece, când acestea echivalează cu producția internă. De asemenea, alternativele reale la gazul rusesc pentru Europa de Sud-Est sunt limitate. Coridoarele Nord-Sud și Transbalcanic, susținute de UE și SUA, au o utilitate marginală, iar gazul natural lichefiat (GNL) descărcat în porturile grecești și turcești întâmpină dificultăți de acces pe piață din cauza costurilor mai ridicate și a infrastructurii deficitare.
Concluzie
Interdicția importului de gaze rusești de către Uniunea Europeană este un pas important spre reducerea dependenței energetice, dar implementarea acesteia se confruntă cu provocări semnificative, în special pentru țările din Europa de Est, inclusiv România, care depind de hub-ul turcesc pentru aprovizionarea cu gaze.
