Producătorii români de hidrocarburi contestă reglementările europene
Producătorii români de hidrocarburi, inclusiv OMV Petrom și Romgaz, contestă în instanță deciziile Comisiei Europene privind obligațiile de stocare a dioxidului de carbon (CO2). Aceștia argumentează că cotele impuse prin legislația NZIA (Net-Zero Industry Act) sunt imposibil de îndeplinit din punct de vedere tehnic și economic.
Contextul reglementărilor impuse
România a primit o cotă de 20% din obiectivul european de captare a CO2, deși contribuția sa la emisiile din sectorul manufacturier este doar de 3%. Aceasta a dus la contestarea regulamentului delegat și a deciziilor Comisiei Europene. Reprezentanții OMV Petrom menționează că dezvoltarea proiectelor de captare și stocare a carbonului necesită investiții mari și un cadru de reglementare adecvat.
Black Sea Oil and Gas (BSOG) a inițiat, de asemenea, acțiuni legale împotriva reglementărilor europene. Oana Jdelea, membru al Consiliului Director al BSOG, a precizat că problemele legate de aceste reglementări sunt recunoscute în întreaga industrie, cu peste 15 acțiuni legale depuse la nivelul Uniunii Europene.
Acțiuni legale din partea companiilor
Romgaz a fost prima companie care a contestat oficial deciziile Comisiei Europene, depunând o acțiune directă la Curtea Europeană de Justiție pe 16 octombrie 2025. Directorul general adjunct al Romgaz, Aristotel Jude, a subliniat implicațiile grave ale regulilor NZIA pentru companie și impactul asupra prețurilor produselor pentru consumatori.
Obligațiile de stocare a CO2
România trebuie să asigure, până în 2030, o capacitate de stocare a CO2 de aproximativ 10 milioane de tone, o obligație semnificativ mai mare decât estimările inițiale ale industriei. Petrom va trebui să stocheze 5,88 milioane de tone, Romgaz 4,12 milioane de tone, iar BSOG 250.000 de tone. Aceasta face ca România să aibă una dintre cele mai mari cote de stocare de CO2 din Europa.
Costurile implementării și tehnologia CCS
Costurile asociate cu implementarea unei capacități de stocare de 10 milioane de tone pe an sunt estimate la miliarde de euro. Tehnologia de captare și stocare a carbonului (CCS) este costisitoare și necesită un lanț valoric complex, inclusiv captarea, transportul și depozitarea CO2. Experții estimează că, pentru o capacitate de 9 milioane de tone pe an, costurile ar putea ajunge la 4,5 miliarde de euro în 20 de ani, iar costul total al lanțului valoric ar putea fi de aproximativ 15 miliarde de euro.
Concluzie
Contestațiile companiilor românești de hidrocarburi evidențiază provocările majore cu care se confruntă industria în fața reglementărilor europene stricte privind emisiile de carbon, cu implicații financiare semnificative și riscuri economice și de mediu. Aceasta poate influența nu doar viitorul acestor companii, ci și costurile pentru consumatori și economia națională.
