Transformarea securității energetice în Europa
Timp de decenii, Europa a fost expusă unei dependențe structurale de gazul rusesc, care acoperea aproximativ 45-50% din importurile de gaz ale Uniunii Europene (UE) înainte de criza energetică din 2021. Până în octombrie 2025, această pondere a scăzut la aproximativ 11%, ca rezultat al diversificării accelerate impuse de utilizarea energiei ca armă de către Rusia în contextul invaziei Ucrainei.
Reducerea dependenței de gazul rusesc
Schimbările din structura importurilor energetice ale Europei s-au extins dincolo de gaz. Importurile de cărbune din Rusia au fost eliminate complet, față de 52% din importurile de cărbune ale UE în 2021. De asemenea, importurile de produse petroliere rafinate din Rusia au scăzut la sub 1%, de la peste 42% în 2021. Această transformare a fost în principal realizată prin înlocuirea volumelor de gaze rusești cu gaz natural lichefiat (GNL), care a reprezentat 70-80% din substituție, completat de aprovizionări prin conducte din alte surse.
Impactul GNL-ului asupra securității energetice
Gazul transportat prin conductele rusești s-a dovedit a fi riscant datorită rigidității fizice și influenței politice, lăsând Europa fără alternative în caz de întreruperi. În contrast, GNL-ul funcționează într-o piață globală și lichidă, permițând redirecționarea și revânzarea volumelor. Aceasta complică utilizarea energiei ca armă geopolitică, reducând riscurile asociate cu aprovizionarea.
Costurile importurilor de combustibili fosili
Pe lângă securitatea energetică, rațiunile economice sunt evidente. Factura anuală a UE pentru importurile de energie variază între 200 și 600 miliarde de euro, echivalentul a 2-4% din PIB-ul UE. Aceste resurse sunt transferate în afaceri externe, expuse la volatilitatea prețurilor și influențe geopolitice, contribuind la inflație. În 2022, energia a fost responsabilă pentru până la patru puncte procentuale din inflația din zona euro, afectând astfel creșterea economică și investițiile.
Viitorul energiei regenerabile în Europa
Proiecțiile sugerează că importurile nete de energie ale UE vor scădea cu mai mult de jumătate până în 2040, iar dependența de importuri se va reduce de la aproximativ 50% la 26%, apoi la 15% până în 2050. Energiile regenerabile ar putea furniza 75% din consumul final de energie până în 2040. Această tendință nu doar că reduce expunerea față de furnizorii externi, ci și îmbunătățește competitivitatea UE, diminuând obstacolele structurale impuse de importurile volatile.
Costurile non-tranziției
Menținerea status quo-ului reprezintă un cost de oportunitate semnificativ. Pierderile economice cauzate de dependența de combustibilii fosili limitează creșterea și amplifică inflația. Prețurile energiei electrice și gazelor naturale în UE sunt considerabil mai mari decât cele din principalele economii concurente, afectând industriile mari consumatoare de energie.
Oportunitățile energiei electrice din surse regenerabile
Energiile regenerabile sunt o soluție viabilă pentru a asigura un viitor energetic sigur și competitiv. Spre deosebire de combustibilii fosili, care sunt influențați de piețele globale, energiile regenerabile se bazează pe resurse interne cu costuri marginale reduse. Acest lucru va facilita stabilitatea prețurilor și va decupla competitivitatea de importurile de combustibili fosili.
Concluzie
Eliminarea treptată a gazului rusesc nu reprezintă doar o decizie geopolitică, ci și o corectare rațională din punct de vedere economic, cu perspective mai favorabile pentru reducerea dependenței de importuri și stabilizarea fundamentelor economice.
