Interdicția importurilor de gaze rusești
Uniunea Europeană a instituit o interdicție permanentă asupra importurilor de gaze rusești, conform declarațiilor comisarului pentru energie, Dan Jørgensen. Această măsură este considerată un pas ireversibil și va rămâne în vigoare indiferent de eventualele acorduri de pace cu Moscova. Jørgensen a descris această interdicție ca un punct de cotitură în politica energetică europeană, închizând un capitol semnificativ în istoria piețelor de gaze ale continentului.
Legislația și implementarea interdicției
Noul cadru legislativ nu este legat de războiul din Ucraina și nu necesită reînnoiri semestriale, spre deosebire de sancțiunile anterioare. Comisia Europeană a stabilit că orice revocare a interdicției va necesita o nouă propunere din partea sa și aprobarea politică a statelor membre. Importurile de gaze din Rusia, atât prin conducte, cât și prin gaze naturale lichefiate (GNL), vor fi complet eliminate până în septembrie 2027, iar contractele pe termen scurt vor fi reziliate în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a legislației.
Reducerea dependenței de gazul rusesc
Dependența Uniunii Europene de gazul rusesc a scăzut semnificativ, de la aproximativ 45% în 2022 la 10-13% în prezent. Cu toate acestea, blocul comunitar continuă să cheltuie peste 1 miliard de euro pe lună pentru gazul rusesc, o situație pe care Comisia dorește să o elimine rapid. Jørgensen a subliniat că utilizarea energiei ca armă de către Rusia nu mai este acceptabilă.
Controalele și sancțiunile
Comisia Europeană va institui controale mai stricte pentru a preveni evitarea interdicțiilor și va aplica sancțiuni pentru companiile sau statele care încalcă regulile. Jørgensen a explicat că noua legislație oferă claritate actorilor din piață: gazul rusesc nu reprezintă o opțiune viabilă, ci o cale închisă.
Diversificarea surselor de aprovizionare
Comisia subliniază că obiectivul nu este înlocuirea unei dependențe de combustibili fosili cu alta. De la începutul anului 2022, consumul de gaze al UE a scăzut cu aproximativ 15-16 miliarde de metri cubi anual. Diversificarea surselor de aprovizionare este în curs de desfășurare, incluzând colaborarea cu SUA, Canada, Qatar și țări precum Norvegia și România. Jørgensen a menționat că diversificarea este un proces continuu, nu o destinație finală.
Obiective pe termen lung
Pe termen lung, Uniunea Europeană vizează o piață a gazelor mai mică, bazată pe energii regenerabile, electrificare și eficiență. Având în vedere că UE importă anual combustibili fosili în valoare de aproape 400 de miliarde de euro, aceasta reprezintă atât o necesitate climatică, cât și o strategie de competitivitate și securitate. Țări precum România, ca producători de gaze și potențiali huburi regionale, se confruntă cu provocarea de a gestiona tranziția către un sistem energetic diferit, sporind în același timp securitatea aprovizionării.
Concluzie
Interdicția importurilor de gaze rusești va transforma radical peisajul energetic european, determinând o tranziție către surse de energie mai sustenabile și mai sigure, cu implicații semnificative pentru securitatea energetică și politica externă a Uniunii Europene.
