Demisia ministrului Apărării și impactul politic
Demisia ministrului Apărării, Ionuț Moșteanu, cu o săptămână înainte de alegerile din București, a fost explicată ca o consecință a unor acuzații privind falsuri academice. Totuși, momentul în care aceste acuzații au devenit publice este esențial. Scandalul afectează nu doar candidatura lui Cătălin Drulă, susținut de președintele Nicușor Dan, ci și capacitatea acestuia de a-și construi o arhitectură politică independentă.
Sprijin politic și arhitectura fragilă a puterii
În lipsa unei infrastructuri politice proprii, Nicușor Dan se bazează pe Cătălin Drulă pentru a obține legitimitatea necesară. Bucureștiul reprezintă singurul spațiu în care președintele poate construi un aliat autentic, iar Drulă este cel mai bine plasat pentru a oferi acest sprijin. Scandalul Moșteanu, deși fără dovezi clare, a generat o reacție publică ostilă, afectând imaginea USR și forțând partidul în defensivă.
Reacții ale partidelor și amplificarea crizei
În acest context, candidații susținuți de structuri administrative solide, precum Ciucu și Băluță, câștigă popularitate, iar extrema dreaptă exploatează insecuritatea generată de scandal. Președintele Dan riscă să piardă sprijinul urban de care are nevoie, iar demisia unui ministru al Apărării, într-o structură instituțională fragilă, poate avea consecințe grave asupra percepției publice.
Vulnerabilitatea instituțională
Scandalul a activat teme precum suspendarea președintelui, nu neapărat din dorința de a demara proceduri, ci ca un mecanism de presiune din partea coaliției. Fără un partid care să-l susțină, Nicușor Dan se află expus la aceleași presiuni care l-au afectat pe Klaus Iohannis, creând o paralelă periculoasă în contextul politic românesc.
Consecințe și perspectiva viitoare
Rapiditatea cu care s-au desfășurat evenimentele evidențiază vulnerabilitatea instituțională a României. Fiecare actor politic a acționat în funcție de propriile interese, amplificând instabilitatea. Extremele câștigă teren, transformând scandalul într-un simbol al slăbiciunii statului. În aceste condiții, președintele Dan se confruntă cu provocarea de a-și construi un spațiu de putere autonom sau de a fi absorbit în jocurile politice existente.
În concluzie, demisia lui Ionuț Moșteanu nu este doar un incident izolat, ci reflectă o arhitectură politică dinamică și fragilă, cu implicații profunde asupra stabilității instituționale din România.
