Industria energetică din România: expertiză tehnică versus stabilitate legislativă
Industria energetică din România dispune de o capacitate tehnică solidă, dar riscă să rămână în urmă față de competitorii europeni din cauza unei predictibilități insuficiente pe termen lung în ceea ce privește contractele și legislația. Florin Pop, directorul general al EnergoBit, a subliniat aceste aspecte în cadrul Energy Strategy Summit 2026, organizat de Energynomics.
Lipsa predictibilității pe termen lung
Potrivit lui Pop, companiile occidentale din sectorul energetic operează cu o vizibilitate contractuală de trei-patru ani, în timp ce firmele românești reușesc cu greu să obțină contracte pe un an. Această lipsă de predictibilitate are un impact negativ asupra portofoliilor de proiecte, generând incertitudini care împiedică planificarea resurselor și capacităților pe termen lung. De asemenea, termenele de livrare ale echipamentelor sunt un alt factor agravant, cu comenzi blocate cu patru ani în avans, ceea ce poate duce la așteptări de până la cinci ani pentru livrări.
Direcții de dezvoltare în conformitate cu tendințele europene
În ciuda provocărilor, România se aliniază tendințelor europene în cinci domenii cheie: digitalizarea stațiilor electrice, creșterea complexității proiectelor EPC, orientarea spre soluții ecologice, cibersecuritatea și modularitatea. Pop a afirmat că țara este bine pregătită din punct de vedere tehnic și este deschisă să promoveze soluțiile pe piața europeană.
Concluzie
În concluzie, pentru a nu rămâne în urmă față de competitorii europeni, industria energetică din România trebuie să îmbunătățească predictibilitatea legislativă și contractuală, aspect esențial pentru atragerea de investiții și dezvoltarea durabilă a sectorului.
