România în criză salarială
În perioada 2016-2025, România a înregistrat o rată medie anuală de creștere a costului salarial orar de +13%, depășind media Uniunii Europene. Totuși, în 2025, costul mediu brut orar al forței de muncă a ajuns la 12,9 euro, rămânând în continuare pe ultimul loc în UE, după Bulgaria. În comparație, Croația și Polonia au avut costuri salariale de 16,3 euro și, respectiv, 15,6 euro pe oră. Media UE27 este de aproximativ 30 de euro pe oră.
Factorii care contribuie la situația salarială
România se află în partea de jos a clasamentului european din cauza unui efect de bază scăzut, a unei structuri economice axate pe valoare adăugată mică și a unei concentrații mari a forței de muncă în zona veniturilor reduse. Aproape 24% dintre salariații români câștigă sub 2/3 din mediana națională a salariului, comparativ cu o medie de 14,7% în UE.
Sectorele în declin
Construcții
În ianuarie 2026, volumul lucrărilor de construcții a scăzut anual cu 2,3%, semnalând o tendință de slăbiciune în sector. Estimările pentru primul trimestru din 2026 sunt ușor negative, datorită reducerii finanțării naționale și condițiilor meteo nefavorabile.
Comerț și servicii private
Sectorul comerțului și al serviciilor private, care reprezintă aproximativ 50% din economie, a scăzut lunar cu aproape 6% în ianuarie, sugerând un posibil recul anual de -1% pentru primul trimestru. Comerțul cu amănuntul și serviciile prestate populației au avut scăderi semnificative de peste 9% și, respectiv, 13%. Serviciile prestate companiilor au avut o performanță mai bună, cu șanse de a încheia trimestrul I în zona pozitivă, dar cu un ritm anual mult mai redus.
Presiunea pe prețuri în România
În T4 2025, România a înregistrat o creștere a costului unitar al producției de +16,1%, influențată de salarii și marjele de profit. Costul unitar real al muncii a scăzut cu -6,8%, indicând o redistribuție a valorii generate în economie dinspre salariați către capital. Spre deosebire de România, economiile din Cehia și Ungaria au avut marje comerciale negative, iar Polonia a reușit să neutralizeze presiunea salarială prin creșterea productivității.
Concluzie
Declinul sectorial și presiunea salarială crescută subliniază provocările cu care se confruntă România în menținerea competitivității economice, având nevoie de reforme structurale pentru a îmbunătăți nivelul salariilor și a sprijini creșterea economică sustenabilă.
