Decizia CCR privind excluderea firmelor din licitații
Curtea Constituțională a României a hotărât, miercuri, că excluderea unui operator economic dintr-o procedură de achiziție publică, doar pe baza unei anchete penale, este neconstituțională. Judecătorii au stabilit, în unanimitate, că această măsură contravine prezumției de nevinovăție și drepturilor fundamentale garantate de Constituție.
Motivarea deciziei
Decizia vizează articolul 81 alineatul (4) din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii. Curtea a declarat neconstituțional acest text de lege, subliniind că permitea eliminarea automată a unei firme din procedura de atribuire a contractelor, exclusiv pe baza existenței unei investigații penale.
Judecătorii au explicat că legea trata simpla suspiciune ca pe o vinovăție, deși nu exista o decizie definitivă a unei instanțe, sancționând astfel operatorul economic înainte ca justiția să decidă asupra legalității faptelor în discuție.
Principiul egalității în drepturi
Curtea a evidențiat că o astfel de abordare încalcă principiul egalității în drepturi, deoarece firmele aflate în situații similare sunt tratate diferit, fără un criteriu obiectiv. De asemenea, se încalcă prezumția de nevinovăție, având în vedere că legea pornea de la premisa că simpla existență a unei anchete penale echivalează cu vinovăția.
Rolul autorității contractante
În motivarea deciziei, Curtea a subliniat că textul de lege permitea autorității contractante să aprecieze anticipat că firma ar fi săvârșit o abatere profesională gravă. Aceasta conducea la o substituție a instanței penale, ceea ce nu este în competența autorității contractante. Excluderea se realiza automat, fără o analiză detaliată a situației, fără a considera gravitatea faptelor sau măsurile de remediere.
Precedente și implicații europene
Decizia reiterează o hotărâre din 2018, când CCR a stabilit că statul nu poate exclude firme din proceduri publice doar pe baza unei anchete penale. Judecătorii au menționat că argumentele se aplică și în cazul contractelor de concesiune, având aceleași efecte asupra firmelor.
CCR a constatat că soluția legislativă din România depășea cadrul stabilit de Directiva 2014/23/UE, care permite excluderea obligatorie doar în cazul unei condamnări definitive, iar în alte situații se impune o evaluare clară și motivată. Astfel, legea românească introducea o restricție mai severă decât cea permisă de legislația europeană.
Concluzie
Decizia CCR are un impact semnificativ asupra procedurilor de achiziție publică, consolidând principiul prezumției de nevinovăție și asigurând un tratament echitabil pentru operatorii economici implicați în anchete penale.
