Introducere în analiza energetică a României
Asociația Energia Inteligentă (AEI) a realizat un studiu intitulat „Analiză energetică a României într-un context de insecuritate geopolitică și retragere a garanțiilor externe”, care abordează securitatea energetică a României după 1990. Autorul analizei, Dumitru Chisăliță, președintele AEI, subliniază că ordinea în care România și-a construit securitatea se subțiază în contextul actual.
Context geopolitic și implicații pentru România
Studiul pornește de la o ipoteză politică: Strategia Națională de Securitate a SUA din noiembrie 2025 ar putea marca o schimbare în rolul de „garant omniprezent” către o selecție mai strictă a intereselor. Această schimbare ar face ca statutul României ca beneficiar pasiv de securitate să devină instabil, evaluarea valorii strategice a țării bazându-se mai puțin pe declarații și mai mult pe capacitatea de acțiune.
Energia ca element de securitate
Energia este transformată dintr-un element economic într-unul de securitate, având un rol fundamental în menținerea continuității statului prin asigurarea funcționării industriei, transportului, sănătății și apărării. În acest context, eșecul statal poate apărea nu doar prin invazie, ci și prin blocarea sistemelor critice.
Globalizarea și securitatea energetică
Modelul de securitate energetică bazat pe piețe interconectate și importuri disponibile devine insuficient într-un mediu de competiție acerbă între marile puteri. Resursele sunt folosite ca arme, fragmentarea piețelor generând riscuri de întreruperi, inclusiv atacuri hibride.
Autonomia energetică versus dependența de importuri
AEI susține necesitatea unei tranziții către „autonomia energetică”, care nu implică autarhie, ci capacitatea de a acoperi consumul critic în momente de vârf și criză din resurse controlabile. Aceasta înseamnă că „securitatea” nu mai înseamnă doar „am de unde cumpăra”, ci „pot funcționa dacă nu pot cumpăra”.
Scenarii pentru România 2025–2035
Analiza propune trei scenarii pentru perioada 2025–2035:
- Scenariul A – Autonomia energetică ca autosusținere în condiții de stres, cu producție internă suficientă și mix electric echilibrat, ceea ce ar reduce vulnerabilitatea și ar stabiliza costurile.
- Scenariul B – Achiziționarea de energie din import în vârf de consum, conducând la raționalizări și o degradare a apărării naționale.
- Scenariul C – „Zona gri”, caracterizată prin funcționarea insuficientă a sistemelor energetice, ceea ce ar menține România într-o stare de vulnerabilitate.
Necesitatea unei doctrine energetice
AEI concluzionează că este necesară o doctrină energetică care să prioritizeze securitatea în fața logicii de piață, cu principii clar definite. Acestea includ integrarea energiei în strategia de apărare, prioritizarea producției interne și considerarea rețelelor ca infrastructură critică.
Autonomia tehnologică ca fundament al securității energetice
Un aspect crucial al analizei este că autonomia energetică fără o autonomie tehnologică minimă este o autonomie aparentă. România trebuie să devină integrator și producător de subsisteme critice, nu doar importator. Aceasta implică contracte pe termen lung și politici industriale compatibile cu standardele europene.
Concluzie
Într-un mediu geopolitic tot mai competitiv, România trebuie să își construiască capacitățile energetice pentru a asigura stabilitatea și a evita vulnerabilitățile sistemice. Aceasta va determina nu doar securitatea energetică, ci și suveranitatea efectivă a țării.
