Reducerea cheltuielilor UE pentru petrol și gaze din SUA
Uniunea Europeană a redus cu 7% cheltuielile pentru importurile de petrol și gaze din Statele Unite în ultimele patru luni, în ciuda angajamentului de a achiziționa energie americană în valoare de 750 de miliarde de dolari în următorii trei ani, conform unui raport al Financial Times.
Creșterea volumelor, scăderea valorii
Deși blocul european a cumpărat volume mai mari de gaz natural lichefiat (GNL) din SUA după încheierea acordului comercial cu Washingtonul în august, scăderea prețurilor petrolului și gazelor a condus la o reducere a valorii totale comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Importurile UE de gaz natural lichefiat și petrol în perioada septembrie–decembrie au totalizat 29,6 miliarde de dolari, conform estimărilor firmei de consultanță energetică Kpler.
Impactul acordului comercial
Gillian Boccara, director senior la Kpler, a menționat că acordul comercial neobligatoriu a avut un impact limitat în stimularea achizițiilor suplimentare de materii prime din SUA. Achizițiile au fost negociate bilateral și influențate de factori economici, precum costurile de transport și marjele de profit, mai degrabă decât de angajamente politice. Boccara a caracterizat angajamentul de cumpărare ca fiind „nerealist”.
Importurile anuale și cerințele acordului
Importurile anuale ale UE s-au ridicat la 73,7 miliarde de dolari, reprezentând mai puțin de o treime din valoarea necesară pentru a îndeplini angajamentul de achiziție de energie de 750 de miliarde de dolari pentru perioada 2026–2028. Produsele de energie nucleară, cum ar fi uraniul, incluse în acordul comercial, constituie mai puțin de 1% din comerțul energetic al UE cu SUA.
Estimările privind înlocuirea gazului rusesc
Argus Media, o agenție de raportare a prețurilor, a estimat că, dacă UE ar înlocui întregul gaz rusesc cu GNL din SUA, ar importa probabil aproximativ 29 de miliarde de dolari pe an în următorii trei ani, ceea ce ar reprezenta doar 23% din valoarea cerută de acord.
Aceste evoluții sugerează că, în ciuda angajamentelor politice, factorii economici au un impact mai semnificativ asupra deciziilor de achiziție energetică ale UE.
